Bancul zilei

  Jupân vulpoi s-a fudulit odată, Poftind la masă pe cumătra barză. N-a fost o cină prea îmbelşugată, Că dumnealui făcea economie; O zeamă lungă, cu puţină varză, Iar ca s-o păcălească, i-a pus-o-n farfurie. Zadarnic biata barză îşi încerca norocul, Că n-ajungea să soarbă un singur strop, cu ciocul; FII LA CURENT CU CELE MAI NOI RETETE CULINARE, AICI Pe când vulpoiul, ciorba, a supt-o la iuţeală. Voind să răsplătească această păcăleală, La rându-i doamna barză, aşa, cam dup-o lună, Şi-a invitat vecinul la o gustare bună. Pe scumpa lui amică, nu poate s-o refuze! A spus, galant, vulpoiul, lingându-se pe buze. Apoi, cu pasul legănat, Spre casa berzei s-a-ndreptat, Lăudându-i marea bunătate Şi-aromitoarele bucate. Venea mireasmă dulce de carne la frigare, Tăiată-n bucăţele mărunte, o minune! (Vulpoii nu duc lipsă de poftă de mâncare.) Dar barza, dinadins, Tocana-ntr-o garafă cu gâtul lung i-o pune. Bucăţele de carne ea le scotea în cioc, Vulpoiul însă, tufă! nu izbutea deloc. Nici o fir

  Jupân corbul câştigase Din negoţul ce-apucase Un bun chilipir de caş, Şi cu dânsu-n cioc se duse P-un copac, unde se puse Ca un om l-al său sălaş.   Vulpea, ca o jupâneasă, O cam şterge de p-acasă, Şi ieşise la primblare; Iar bunul miros ce are D-ici, de colo o-ndreptă Sub copac, şi-n sus cătă: FII LA CURENT CU CELE MAI NOI RETETE CULINARE, AICI „Jupâne corb, plecăciune! O, Doamne, ce frumuseţe! Ce pasăre, ce minune, Ce drag de pene măreţe! Dar n-are glas; ce păcat!” Corbul, îngâmfat în sine, Nicidecum nu-i veni bine Ca vulpea să-l socotească De mut sau să mi-l vorbească Că e prost l-al său cântat. Lungi gâtul, căscă ciocul Şi-ncepu a croncăi. Caşul căzând, vulpea-aci, Cântăreţul păţi jocul. „Jupân corb, precum se vede, Minte numai îţi lipseşte; Şi fă bine de mă crede Şi-nvaţă, te foloseşte: Că de mult, foarte de mult, Din punga celor ce-ascult Linguşitorii trăiesc.” URMATORUL BANC👉👉👉

  Monarhul dobitoacelor, năprasnic, Voia să dea, de ziua lui, un praznic Şi chibzui să facă o mare vânătoare, De urşi, de cerbi, de lupi, de căprioare Şi de mistreţi, Că el nu-şi pierde vremea cu vrăbii sau sticleţi. Şi, ca să scoată grabnic vânatul din unghere, L-a pus pe Măgărilă într-un tufiş, să zbiere. Dezlănţuit deodată, ca viforul în toi, Ai fi jurat că sună din surle tot Tartarul, ➡️ Abonează - te  și apăsă Clopoțelul pentru a fi la  curent  cu  cele mai noi  rețete!  YouTube sau Facebook  Ca-n ziua Judecăţii de apoi. De răgete-ngrozindu-se de-a binele, Pornind înnebunite spre zăvoi, Cădeau în gheara Leului jivinele.   – Vezi ce făcui, îi zise, prin răgetele mele?    – Da, îi răspunse Leul, cumplit ai mai răgit, Că eu – Cât sunt de Leu – M-aş fi-ngrozit, De nu aveam – ca toate jivinele – habar  Că eşti, aşa cum eşti, doar un măgar…  De-ar fi-ndrăznit, se supăra Măgarul De spuse şi de ton; Dar, chibzuit, şi-a îndurat amarul, Că nu-i, de felul lui, un fanfaron. URMATORUL BANC