Bancul zilei

 Step 2, scroll the page and press the continue button Un cotoi sau pisică, Din două nu ştiu care, Nici mare, nici prea mică, Dar foarte mâncătoare, Şi din soiul acela ce-n păduri locuieşte Şi pe copaci trăieşte, Văzu un tigru mare Trecând pe o cărare. De sus de pe ghindaru unde era urcată, Pisica socoti Că poate a-l îngrozi;  Şi făr-a pierde vreme se adresă îndată  La tigru ce trecea, Fără a o vedea: „Ia stăi, mă rog, puţin, jupâne de pe jos, Care te socoteşti Că nu ştiu cine eşti; Mândria ce arăţi cu noi e de prisos: Ştii din ce neam mă trag şi că strămoşii mei Sânt fii de dumnezei? Nemuritorii toţi, din cer când au fugit, Subt nume de pisici în lume au trăit. Preoţii egipteni în templuri îi slăvesc, Şi nişte tigri mici cu noi se potrivesc!” – „Dacă strămoşii tăi cu tine semăna, Negreşit era proşti câţi lor se închina, Răspunse tigru meu; iar daca au avut ➡️ Abonează - te  și apăsă Clopoțelul pentru a fi la  curent  cu  cele mai noi  rețete!  YouTube sau Facebook Vrun merit c

  Jupân vulpoi s-a fudulit odată, Poftind la masă pe cumătra barză. N-a fost o cină prea îmbelşugată, Că dumnealui făcea economie; O zeamă lungă, cu puţină varză, Iar ca s-o păcălească, i-a pus-o-n farfurie. Zadarnic biata barză îşi încerca norocul, Că n-ajungea să soarbă un singur strop, cu ciocul; FII LA CURENT CU CELE MAI NOI RETETE CULINARE, AICI Pe când vulpoiul, ciorba, a supt-o la iuţeală. Voind să răsplătească această păcăleală, La rându-i doamna barză, aşa, cam dup-o lună, Şi-a invitat vecinul la o gustare bună. Pe scumpa lui amică, nu poate s-o refuze! A spus, galant, vulpoiul, lingându-se pe buze. Apoi, cu pasul legănat, Spre casa berzei s-a-ndreptat, Lăudându-i marea bunătate Şi-aromitoarele bucate. Venea mireasmă dulce de carne la frigare, Tăiată-n bucăţele mărunte, o minune! (Vulpoii nu duc lipsă de poftă de mâncare.) Dar barza, dinadins, Tocana-ntr-o garafă cu gâtul lung i-o pune. Bucăţele de carne ea le scotea în cioc, Vulpoiul însă, tufă! nu izbutea deloc. Nici o fir

  Jupân corbul câştigase Din negoţul ce-apucase Un bun chilipir de caş, Şi cu dânsu-n cioc se duse P-un copac, unde se puse Ca un om l-al său sălaş.   Vulpea, ca o jupâneasă, O cam şterge de p-acasă, Şi ieşise la primblare; Iar bunul miros ce are D-ici, de colo o-ndreptă Sub copac, şi-n sus cătă: FII LA CURENT CU CELE MAI NOI RETETE CULINARE, AICI „Jupâne corb, plecăciune! O, Doamne, ce frumuseţe! Ce pasăre, ce minune, Ce drag de pene măreţe! Dar n-are glas; ce păcat!” Corbul, îngâmfat în sine, Nicidecum nu-i veni bine Ca vulpea să-l socotească De mut sau să mi-l vorbească Că e prost l-al său cântat. Lungi gâtul, căscă ciocul Şi-ncepu a croncăi. Caşul căzând, vulpea-aci, Cântăreţul păţi jocul. „Jupân corb, precum se vede, Minte numai îţi lipseşte; Şi fă bine de mă crede Şi-nvaţă, te foloseşte: Că de mult, foarte de mult, Din punga celor ce-ascult Linguşitorii trăiesc.” URMATORUL BANC👉👉👉

  Monarhul dobitoacelor, năprasnic, Voia să dea, de ziua lui, un praznic Şi chibzui să facă o mare vânătoare, De urşi, de cerbi, de lupi, de căprioare Şi de mistreţi, Că el nu-şi pierde vremea cu vrăbii sau sticleţi. Şi, ca să scoată grabnic vânatul din unghere, L-a pus pe Măgărilă într-un tufiş, să zbiere. Dezlănţuit deodată, ca viforul în toi, Ai fi jurat că sună din surle tot Tartarul, ➡️ Abonează - te  și apăsă Clopoțelul pentru a fi la  curent  cu  cele mai noi  rețete!  YouTube sau Facebook  Ca-n ziua Judecăţii de apoi. De răgete-ngrozindu-se de-a binele, Pornind înnebunite spre zăvoi, Cădeau în gheara Leului jivinele.   – Vezi ce făcui, îi zise, prin răgetele mele?    – Da, îi răspunse Leul, cumplit ai mai răgit, Că eu – Cât sunt de Leu – M-aş fi-ngrozit, De nu aveam – ca toate jivinele – habar  Că eşti, aşa cum eşti, doar un măgar…  De-ar fi-ndrăznit, se supăra Măgarul De spuse şi de ton; Dar, chibzuit, şi-a îndurat amarul, Că nu-i, de felul lui, un fanfaron. URMATORUL BANC

De ce, când o furtună S-abate pe pământ Cu furie nebună… Cânt? De ce, când luna plină Revarsă peste crâng Divina ei lumină… Plâng? FII LA CURENT CU CELE MAI NOI RETETE CULINARE, AICI  De ce, când treci semeaţă Şi nu-mi zici un cuvânt, Nici nu-mi priveşti în faţă… Cânt?   De ce, când braţe goale La piept cu dor mă strâng… In de mătase poale Plâng?   De ce? Că ştiu: părere E tot pân’ la mormânt! Plăcere – plâng… Durere… Cânt. URMATORUL BANC👉👉👉 ⬇️⬇️⬇️MAI JOS, ALTE BANCURI ⬇️⬇️⬇️ ➡️➡️➡️CASTIGA UN  Televizor LED curbat Smart Samsung, 123 cm ➡️➡️➡️DETALII➡️➡️➡️ AICI