Pisica sălbatică şi tigrul. Fabula de Grigore Alexandrescu

 Step 2, scroll the page and press the continue button

Un cotoi sau pisică,

Din două nu ştiu care,

Nici mare, nici prea mică,

Dar foarte mâncătoare,

Şi din soiul acela ce-n păduri locuieşte

Şi pe copaci trăieşte,

Văzu un tigru mare

Trecând pe o cărare.

De sus de pe ghindaru unde era urcată,

Pisica socoti

Că poate a-l îngrozi;

 Şi făr-a pierde vreme se adresă îndată

 La tigru ce trecea,

Fără a o vedea:

„Ia stăi, mă rog, puţin, jupâne de pe jos,

Care te socoteşti

Că nu ştiu cine eşti;

Mândria ce arăţi cu noi e de prisos:

Ştii din ce neam mă trag şi că strămoşii mei

Sânt fii de dumnezei?

Nemuritorii toţi, din cer când au fugit,

Subt nume de pisici în lume au trăit.

Preoţii egipteni în templuri îi slăvesc,

Şi nişte tigri mici cu noi se potrivesc!”

– „Dacă strămoşii tăi cu tine semăna,

Negreşit era proşti câţi lor se închina,

Răspunse tigru meu; iar daca au avut

➡️ Abonează-te și apăsă Clopoțelul pentru a fi la curent cu cele mai noi 
rețete!  YouTube sau Facebook 

Vrun merit cunoscut,

 Ceva dumnezeiesc,

Atunci eu te căiesc,

Şi pentru starea ta de milă sânt pătruns,

Căci d-or fi câte spui, zău, prea rău ai ajuns.”

Deşi mulţi au zis-o, eu tot o mai zic:

Slava strămoşească pe strămoşi cinsteşte;

În zadar nepotul cu ea se făleşte,

Când e, cum se-ntâmplă, un om de nimic.

URMATORUL BANC👉👉👉

Press CONTINUE...