Treceți la conținutul principal

Ce a patit un ardelean cu controalele din piata

 

Intr-o zi de luni, un ardelean merge cu porcul in targ pentru a-l vinde.
La un moment dat se apropie un domn mai bine imbracat, la costum, cravata… si-i spune omului:
– De vanzare porcu’ ?
– De vanzare !
– Da’… ce porc fain !
– Da, e fain !
– Dar ce-i dati sa manance ?
– Pai… resturi… ce ramane de la noi dam la porc.
– In cazul asta, dati-mi voie sa ma legitimez: sunt de la Protectia Consumatorului. Cum puteti sa-i dati porcului sa manance resturi ? Daca se imbolnavesc consumatorii ? Un million de lei amenda !
A doua saptamana, iar vine ardeleanul cu porcul in targ.
De el se apropie un alt domn bine imbracat, care-l intreaba:
– De vanzare porcu’ ?
Ardeleanul, mai nervos putin :
– De vanzare…
– Da’… ce porc fain !
– Da, e fain….
– Nici nu miroase a porc !
– Da…
– Dar ce-i dati sa manance ?
– Pai… pizza, cartofi prajiti, cola… ce mancam noi ii dam si la porc.
– Da? In acest caz, dati-mi voie sa ma legitimez: sunt de la Protectia Copilului. Stiti cati copii din lume mor de foame ? Si dvs. ii dati porcului pizza si cola ? Un milion de lei amenda !
A treia saptamana, iar vine omul nostru in targ cu porcul.
Si acum vine la el un domn bine imbracat, la costum si cravata:
– De vanzare porcu’ ?
Ardeleanul, si mai nervos :
– De vanzare…
– Da’, ce porc fain !
– Da, fain…
– Da’… ce-i dati sa manance ?
– Nu stiu.
– Cum, nu stiti ce mananca porcul dvs.?!?
– Nu stiu, dom’le ! Eu in fiecare dimineata ii pun o suta de mii in troaca si el isi cumpara ce vrea el !!!


➡️ Abonează-te și apăsă Clopoțelul pentru a fi la curent cu cele mai noi 

rețete!  YouTube sau Facebook 

Comentarii

POATE TE INTERESEAZA

Făt-Frumos din lacrimă de Mihai Eminescu

  În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, – în vremea veche trăia un împărat întunecat şi gânditor ca miază-noaptea şi avea o împărăteasă tânără şi zâmbitoare ca miezul luminos al zilei. Cincizeci de ani de când împăratul purta război c-un vecin al lui. Murise vecinul şi lăsase de moştenire fiilor şi nepoţilor ura şi vrajba de sânge. Cincizeci de ani, şi numai împăratul trăia singur, ca un leu îmbătrânit, slăbit de lupte şi suferinţe – împărat, ce-n viaţa lui nu râsese niciodată, care nu zâmbea nici la cântecul nevinovat al copilului, nici la surâsul plin de amor al soţiei lui tinere, nici la poveştile bătrâne şi glumeţe a ostaşilor înălbiţi în bătălie şi nevoi. Se simţea slab, se simţea murind şi n-avea cui să lese moştenirea urii lui. Trist se scula din patul împărătesc, de lângă împărăteasa tânără – pat aurit, însă pustiu şi nebinecuvântat, –...

Vasilie-finul-lui-Dumnezeu de Mihai Eminescu

 Poveste, poveste, cuvânt de poveste, în astă sară la noi soseşte pe un pai de secară, să te ţin de vorbă ‘n astă sară.         Era un om – aşa era el de cu putere că, să iertaţi de cuvântul cel prost, câţi copii se năştea el îi boteza, câţi flăcăi se ‘nsura el îi cununa. Ş-avea o fată ş-un băiet. Fata aşa era de frumoasă de la soare te puteai uita, dar la dânsa ba. Toţi împăraţii din lume au cerut-o, dar nici vrea să se ducă, nici tată-său nu vrea s-o dea. Pe acea vreme îmbla Sf. Petrea şi D-zeu pe pământ. Fiindcă făcuse minuni, în urmă umbla şi necuratul – cruce de aur în casă. Ajungând la omul cela zice:         – Omule, De ce nu vrei să măriţi fata? o ‘ntrebat Sf. Petrea.         – Nu vrea fata să meargă şi nu găsesc om potrivit după dânsa.         – Zi, omule, că eu ţi-oi găsi unu.         Necuratul au auzit asta. Ş-aşa au făcut un vânt ş-au purces fata grea. Acu auzind satul, a...

Bulă la școală la ora deschisă

  La școală, in clasa lui Bulă, oră deschisă la Limba română. Tema: “formarea de propoziții care să conțină verbul “a țese”. Răspunde Mărioara: - Mama țese frumos. Profesoara: - Bravo, stai jos. Răspunde Ionel: - Sora mea ne țese toți ciorapii. - Bravo, stai jos. Bulă, ca de obicei, este evitat de profesoară, pentru a nu spune o tâmpenie. El insistă și, până la urmă, profesoara este nevoită să-l lase și pe el să răspundă: - Mama mi-a cumpărat chiloți, dar sunt prea mari! - Păi bine, Bulă, unde este cuvântul “țese”?! - Păi sunt atât de mari de-ț’ iese p*la din ei! URMATORUL BANC👉👉👉 ➡️ Abonează - te  și apăsă Clopoțelul pentru a fi la  curent  cu  cele mai noi  rețete!  YouTube sau Facebook