Treceți la conținutul principal

Acum doua saptamani a fost ziua mea

 


Acum doua saptamani a fost ziua mea. Cand m-am trezit dimineata nu ma simteam prea bine dar speram ca sotia o sa-mi cante "Multi ani traiasca..." si eventual o sa-mi dea un cadou, dar ea nu mi-a zis nici macar buna dimineata... Copiii si ei s-au asezat la micul dejun fara sa ma felicite.


Am ajuns deprimat la birou, cand am intrat pe usa, secretara plina de euforie mi-a zis "La multi ani!"... M-am simtit un pic mai bine, macar ea si-a adus aminte de ziua mea...



Am lucrat normal si spre dezamagirea mea nimeni din prieteni sau rude nu m-a sunat sa ma felicite. Aprope de pranz secretara a intrat la mine in birou si mi-a zis: " Ce ar fi sa mergem sa mancam impreuna " I-am raspuns ca e cea mai buna propunere pe care am auzit-o in toata ziua si am acceptat.

Am ales un restaurant intim unde am mancat bine, am baut si ne-am distrat de minune. In masina, in drum spre birou, ea mi-a zis: " Intr-asa o zi speciala de ce sa ne mai intoarcem la birou, mai bine vino la mine acasa si continuam sa ne distram!"... "Bine!" am zis "hai, si asa mai bem cate un paharel"...
Odata ajunsi in apartamentul secretarei mi-a zis: "Sper ca nu te deranjeaza daca am sa ma simt mai 'comoda' "... "Nuuuu, nici o problema" i-am raspuns, iar in sinea mea ma gandeam ca o sa fie o experienta interesanta.

Ea a intrat in dormitor si dupa cate clipe a iesit........ cu un tort imens cu lumanari, urmata de sotia mea, copiii, prieteni si rude, care cantau in cor "La multi ani!" ...iar eu stateam ca un idiot in chiloti in mijlocul sufrageriei...

Asta e motivul pentru care am dat-o afara pe secretara... Cu sentimentele nu se joaca!
➡️ Abonează-te și apăsă Clopoțelul pentru a fi la curent cu cele mai noi 
rețete!  YouTube


Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

POATE TE INTERESEAZA

Făt-Frumos din lacrimă de Mihai Eminescu

  În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, – în vremea veche trăia un împărat întunecat şi gânditor ca miază-noaptea şi avea o împărăteasă tânără şi zâmbitoare ca miezul luminos al zilei. Cincizeci de ani de când împăratul purta război c-un vecin al lui. Murise vecinul şi lăsase de moştenire fiilor şi nepoţilor ura şi vrajba de sânge. Cincizeci de ani, şi numai împăratul trăia singur, ca un leu îmbătrânit, slăbit de lupte şi suferinţe – împărat, ce-n viaţa lui nu râsese niciodată, care nu zâmbea nici la cântecul nevinovat al copilului, nici la surâsul plin de amor al soţiei lui tinere, nici la poveştile bătrâne şi glumeţe a ostaşilor înălbiţi în bătălie şi nevoi. Se simţea slab, se simţea murind şi n-avea cui să lese moştenirea urii lui. Trist se scula din patul împărătesc, de lângă împărăteasa tânără – pat aurit, însă pustiu şi nebinecuvântat, –...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Vasilie-finul-lui-Dumnezeu de Mihai Eminescu

 Poveste, poveste, cuvânt de poveste, în astă sară la noi soseşte pe un pai de secară, să te ţin de vorbă ‘n astă sară.         Era un om – aşa era el de cu putere că, să iertaţi de cuvântul cel prost, câţi copii se năştea el îi boteza, câţi flăcăi se ‘nsura el îi cununa. Ş-avea o fată ş-un băiet. Fata aşa era de frumoasă de la soare te puteai uita, dar la dânsa ba. Toţi împăraţii din lume au cerut-o, dar nici vrea să se ducă, nici tată-său nu vrea s-o dea. Pe acea vreme îmbla Sf. Petrea şi D-zeu pe pământ. Fiindcă făcuse minuni, în urmă umbla şi necuratul – cruce de aur în casă. Ajungând la omul cela zice:         – Omule, De ce nu vrei să măriţi fata? o ‘ntrebat Sf. Petrea.         – Nu vrea fata să meargă şi nu găsesc om potrivit după dânsa.         – Zi, omule, că eu ţi-oi găsi unu.         Necuratul au auzit asta. Ş-aşa au făcut un vânt ş-au purces fata grea. Acu auzind satul, a...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Bulă la școală la ora deschisă

  La școală, in clasa lui Bulă, oră deschisă la Limba română. Tema: “formarea de propoziții care să conțină verbul “a țese”. Răspunde Mărioara: - Mama țese frumos. Profesoara: - Bravo, stai jos. Răspunde Ionel: - Sora mea ne țese toți ciorapii. - Bravo, stai jos. Bulă, ca de obicei, este evitat de profesoară, pentru a nu spune o tâmpenie. El insistă și, până la urmă, profesoara este nevoită să-l lase și pe el să răspundă: - Mama mi-a cumpărat chiloți, dar sunt prea mari! - Păi bine, Bulă, unde este cuvântul “țese”?! - Păi sunt atât de mari de-ț’ iese p*la din ei! URMATORUL BANC👉👉👉 ➡️ Abonează - te  și apăsă Clopoțelul pentru a fi la  curent  cu  cele mai noi  rețete!  YouTube sau Facebook
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe