Monarhul dobitoacelor, năprasnic, Voia să dea, de ziua lui, un praznic Şi chibzui să facă o mare vânătoare, De urşi, de cerbi, de lupi, de căprioare Şi de mistreţi, Că el nu-şi pierde vremea cu vrăbii sau sticleţi. Şi, ca să scoată grabnic vânatul din unghere, L-a pus pe Măgărilă într-un tufiş, să zbiere. Dezlănţuit deodată, ca viforul în toi, Ai fi jurat că sună din surle tot Tartarul, ➡️ Abonează - te și apăsă Clopoțelul pentru a fi la curent cu cele mai noi rețete! YouTube sau Facebook Ca-n ziua Judecăţii de apoi. De răgete-ngrozindu-se de-a binele, Pornind înnebunite spre zăvoi, Cădeau în gheara Leului jivinele. – Vezi ce făcui, îi zise, prin răgetele mele? – Da, îi răspunse Leul, cumplit ai mai răgit, Că eu – Cât sunt de Leu – M-aş fi-ngrozit, De nu aveam – ca toate jivinele – habar Că eşti, aşa cum eşti, doar un măgar… De-ar fi-ndrăznit, se supăra Măgarul De spuse şi de ton; Dar, chibzuit, şi-a înd...
Comentarii
Trimiteți un comentariu