Treceți la conținutul principal

Ion și Gheorghe erau doi buni prieteni și pasionați de pescuit

 Ion și Gheorghe erau doi buni prieteni și pasionați de pescuit. Într-o zi, au decis să meargă la pescuit împreună.



Au ajuns la lac și și-au instalat echipamentul. După câteva ore de așteptare fără niciun pește prins, Ion s-a întors către Gheorghe și a spus:


-Gheorghe, ce facem greșit? De ce nu prindem niciun pește?


-Nu știu, Ione, poate ar trebui să schimbăm locul.


-Dar aici e bine. Și uite, toți ceilalți pescari din jurul nostru prind pește. Ce facem greșit?


-Poate nu avem noroc.


-Noroc? Dar eu am adus norocul meu cu mine. Am purtat o pereche de șosete norocoase, am făcut rugăciunea de dimineață și mi-am făcut semnul crucii.


-Ah, înțeleg acum. Eu am uitat să fac semnul crucii. Asta e problema.


-Bine, hai să facem amândoi semnul crucii și poate atunci avem mai mult noroc.


Au făcut amândoi semnul crucii și au așteptat încă o oră. Dar niciun pește nu mușca.


-Gheorghe, poate ar trebui să încercăm o mamaligă diferită.


-Dar noi nu avem altă mamaligă. Am adus doar asta.


-Și ce facem acum?


-Poate încercăm să pescuim cu momeală vie.


-Dar cum să facem asta?


-Simplu, mergem să cumpărăm viermi de la magazinul din apropiere.


-Bine, hai să mergem.


Au mers la magazin și au cumpărat viermi. Au început să pescuiască cu momeală vie și în curând, au prins primul pește.


-Uau, Gheorghe, uite ce frumos pește am prins.


-Bravo, Ion. Dar trebuie să-l arunci înapoi în lac. E prea mic și nu e legal să-l pescuim.


-Ah, bine. Hai să-l aruncăm înapoi în apă.


Au continuat să pescuiască și au prins încă câțiva pești. Au fost atât de bucuroși de reușita lor, încât au decis să meargă acasă și să prepare o masă delicioasă cu peștele prins.


-Gheorghe, a fost o zi minunată la pescuit. Am avut atât de mult noroc.


-Da, a fost o zi bună. Dar mai important decât norocul, am avut amândoi o zi frumoasă și am petrecut timp împreună.


-Așa e, Gheorghe. Niciodată nu m-am distrat atât de bine la pescuit.


-Să mergem acasă acum și să pregătim peștele.

Comentarii

POATE TE INTERESEAZA

Făt-Frumos din lacrimă de Mihai Eminescu

  În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, – în vremea veche trăia un împărat întunecat şi gânditor ca miază-noaptea şi avea o împărăteasă tânără şi zâmbitoare ca miezul luminos al zilei. Cincizeci de ani de când împăratul purta război c-un vecin al lui. Murise vecinul şi lăsase de moştenire fiilor şi nepoţilor ura şi vrajba de sânge. Cincizeci de ani, şi numai împăratul trăia singur, ca un leu îmbătrânit, slăbit de lupte şi suferinţe – împărat, ce-n viaţa lui nu râsese niciodată, care nu zâmbea nici la cântecul nevinovat al copilului, nici la surâsul plin de amor al soţiei lui tinere, nici la poveştile bătrâne şi glumeţe a ostaşilor înălbiţi în bătălie şi nevoi. Se simţea slab, se simţea murind şi n-avea cui să lese moştenirea urii lui. Trist se scula din patul împărătesc, de lângă împărăteasa tânără – pat aurit, însă pustiu şi nebinecuvântat, –...

Vasilie-finul-lui-Dumnezeu de Mihai Eminescu

 Poveste, poveste, cuvânt de poveste, în astă sară la noi soseşte pe un pai de secară, să te ţin de vorbă ‘n astă sară.         Era un om – aşa era el de cu putere că, să iertaţi de cuvântul cel prost, câţi copii se năştea el îi boteza, câţi flăcăi se ‘nsura el îi cununa. Ş-avea o fată ş-un băiet. Fata aşa era de frumoasă de la soare te puteai uita, dar la dânsa ba. Toţi împăraţii din lume au cerut-o, dar nici vrea să se ducă, nici tată-său nu vrea s-o dea. Pe acea vreme îmbla Sf. Petrea şi D-zeu pe pământ. Fiindcă făcuse minuni, în urmă umbla şi necuratul – cruce de aur în casă. Ajungând la omul cela zice:         – Omule, De ce nu vrei să măriţi fata? o ‘ntrebat Sf. Petrea.         – Nu vrea fata să meargă şi nu găsesc om potrivit după dânsa.         – Zi, omule, că eu ţi-oi găsi unu.         Necuratul au auzit asta. Ş-aşa au făcut un vânt ş-au purces fata grea. Acu auzind satul, a...

Bulă la școală la ora deschisă

  La școală, in clasa lui Bulă, oră deschisă la Limba română. Tema: “formarea de propoziții care să conțină verbul “a țese”. Răspunde Mărioara: - Mama țese frumos. Profesoara: - Bravo, stai jos. Răspunde Ionel: - Sora mea ne țese toți ciorapii. - Bravo, stai jos. Bulă, ca de obicei, este evitat de profesoară, pentru a nu spune o tâmpenie. El insistă și, până la urmă, profesoara este nevoită să-l lase și pe el să răspundă: - Mama mi-a cumpărat chiloți, dar sunt prea mari! - Păi bine, Bulă, unde este cuvântul “țese”?! - Păi sunt atât de mari de-ț’ iese p*la din ei! URMATORUL BANC👉👉👉 ➡️ Abonează - te  și apăsă Clopoțelul pentru a fi la  curent  cu  cele mai noi  rețete!  YouTube sau Facebook