Treceți la conținutul principal

Ion și Marie erau căsătoriți de câțiva ani buni și, din păcate

 


Ion și Marie erau căsătoriți de câțiva ani buni și, din păcate, s-au confruntat mereu cu probleme financiare. În timp ce Marie era mai relaxată în privința banilor, Ion era zgârcit și se gândea mereu la economii.


O seară, după o cină modestă, Ion s-a uitat în portofel și a început să se plângă:


Ion: Marie, trebuie să economisim mai mult. Nu putem continua așa. Trebuie să găsim modalități de a reduce cheltuielile.


Marie: Da, înțeleg că trebuie să fim atenți la bani, dar nu trebuie să exagerăm. Avem nevoie să trăim și să ne bucurăm de viață, nu doar să economisim.


Ion: Dar uite cât de mult cheltuim pe hârtie igienică. De ce nu putem folosi mai puțină?


Marie: Cum să folosim mai puțină hârtie igienică, Ion? Asta e ridicol!


Ion: Nu e deloc ridicol. Putem împărți fiecare foaie în două sau chiar în trei bucăți mai mici.


Marie: (râzând) Împărți o foaie de hârtie igienică în trei bucăți? Asta nu ar fi deloc igienic!


Ion: Dar dacă folosim hârtie igienică mai ieftină, putem economisi și mai mult.


Marie: Dar hârtia igienică mai ieftină nu este niciodată la fel de moale și plăcută ca cea de calitate. Nu vrei să fim confortabili?


Ion: (oftând) Dar confortul costă bani, Marie. Trebuie să fim realiști.


Marie: (zâmbind) Bine, Ion. Vom încerca să fim mai atenți la cheltuieli, dar să nu exagerăm. Nu vreau să trăim ca niște săraci în propria noastră casă.


Ion: (surâzând) Înțeleg, Marie. Îmi cer scuze dacă am fost prea zgârcit.


Marie: (zâmbind) Nu-i nimic, Ion. Te iubesc oricum, chiar și dacă ești un zgârcit.


Ion: (râzând) Măcar știu că îmi iubești portofelul.


Marie: (râzând) Da, portofelul tău e și el draguț, dar tu ești mult mai important pentru mine.


Cei doi soți au înțeles că trebuie să aibă grijă de banii lor, dar că trebuie să aibă grijă și de calitatea vieții lor. Au hotărât să își facă un plan realist pentru economisire și să nu mai exagereze cu zgârcenia.

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

POATE TE INTERESEAZA

Făt-Frumos din lacrimă de Mihai Eminescu

  În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, – în vremea veche trăia un împărat întunecat şi gânditor ca miază-noaptea şi avea o împărăteasă tânără şi zâmbitoare ca miezul luminos al zilei. Cincizeci de ani de când împăratul purta război c-un vecin al lui. Murise vecinul şi lăsase de moştenire fiilor şi nepoţilor ura şi vrajba de sânge. Cincizeci de ani, şi numai împăratul trăia singur, ca un leu îmbătrânit, slăbit de lupte şi suferinţe – împărat, ce-n viaţa lui nu râsese niciodată, care nu zâmbea nici la cântecul nevinovat al copilului, nici la surâsul plin de amor al soţiei lui tinere, nici la poveştile bătrâne şi glumeţe a ostaşilor înălbiţi în bătălie şi nevoi. Se simţea slab, se simţea murind şi n-avea cui să lese moştenirea urii lui. Trist se scula din patul împărătesc, de lângă împărăteasa tânără – pat aurit, însă pustiu şi nebinecuvântat, –...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Vasilie-finul-lui-Dumnezeu de Mihai Eminescu

 Poveste, poveste, cuvânt de poveste, în astă sară la noi soseşte pe un pai de secară, să te ţin de vorbă ‘n astă sară.         Era un om – aşa era el de cu putere că, să iertaţi de cuvântul cel prost, câţi copii se năştea el îi boteza, câţi flăcăi se ‘nsura el îi cununa. Ş-avea o fată ş-un băiet. Fata aşa era de frumoasă de la soare te puteai uita, dar la dânsa ba. Toţi împăraţii din lume au cerut-o, dar nici vrea să se ducă, nici tată-său nu vrea s-o dea. Pe acea vreme îmbla Sf. Petrea şi D-zeu pe pământ. Fiindcă făcuse minuni, în urmă umbla şi necuratul – cruce de aur în casă. Ajungând la omul cela zice:         – Omule, De ce nu vrei să măriţi fata? o ‘ntrebat Sf. Petrea.         – Nu vrea fata să meargă şi nu găsesc om potrivit după dânsa.         – Zi, omule, că eu ţi-oi găsi unu.         Necuratul au auzit asta. Ş-aşa au făcut un vânt ş-au purces fata grea. Acu auzind satul, a...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Bulă la școală la ora deschisă

  La școală, in clasa lui Bulă, oră deschisă la Limba română. Tema: “formarea de propoziții care să conțină verbul “a țese”. Răspunde Mărioara: - Mama țese frumos. Profesoara: - Bravo, stai jos. Răspunde Ionel: - Sora mea ne țese toți ciorapii. - Bravo, stai jos. Bulă, ca de obicei, este evitat de profesoară, pentru a nu spune o tâmpenie. El insistă și, până la urmă, profesoara este nevoită să-l lase și pe el să răspundă: - Mama mi-a cumpărat chiloți, dar sunt prea mari! - Păi bine, Bulă, unde este cuvântul “țese”?! - Păi sunt atât de mari de-ț’ iese p*la din ei! URMATORUL BANC👉👉👉 ➡️ Abonează - te  și apăsă Clopoțelul pentru a fi la  curent  cu  cele mai noi  rețete!  YouTube sau Facebook
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe