Treceți la conținutul principal

Îţi aduci aminte cum ne-am cunoscut acum 50 de ani?




O pereche de pensionari s-a dus la locul unde s-au întâlnit prima dată. Stând în restaurant, bătrânul zice:

– Îţi aduci aminte cum ne-am cunoscut acum 50 de ani? Seară am ieşit din restaurant şi am luat-o pe străduţa aia întunecoasă şi te-am luat pe la spate...
Abonează-te și apăsă Clopoțelul pentru a fi la curent cu cele mai noi 
rețete!  YouTube sau Facebook
– Bineînţeles, drăguţule, că-mi aduc aminte, zice bătrâna şi-i face cu ochiul.
– Ei, şi acum în amintirea vremurilor trecute, hai să repetăm figura. Plătesc ei nota de plată şi se îndreaptă spre străduţa întunecoasă.

Un tânăr care stătea la masa vecină şi auzise conversaţia îşi zice că ar fi interesant să-i urmărească. Se ridică şi se duce după ei.
După o vreme îi urmăreşte de la un colţ.
Bătrâna îşi ridică rochia şi îşi dă jos chiloţii şi bătrânul îşi scoate pantalonii, o prinde pe bătrână de mijloc şi ea se ţinea de gard. Ce a urmat timp de 40 de minute...

L-a lăsat mască, de jur împrejur zburau picioare şi mâini şi aşa un s...x atletic nu văzuse niciodată.
La urmă picară laţi şi nu se mişcară o oră. Tânărul şocat rău...
Aşa ceva nu văzuse în viaţa lui – niciun film, nici prietenii nu avuseseră aşa o experienţă şi el nici atât...
 






Nu pricepea nimic. Hotărât să afle cum fac ăştia de rezistă aşa de 50 de ani încoace, întreabă:
– Domnule, în viaţa mea n-am văzut aşa ceva. Cum aţi făcut de sunteţi şi la bătrâneţe aşa de activi??? Şi la tinereţe cum era???
Bătrânul se uită lung la el şi-i spune: – Acum 50 de ani, în împuţitul ăsta de gard nu era curent electric...

CITEȘTE ȘI:

Comentarii

POATE TE INTERESEAZA

Făt-Frumos din lacrimă de Mihai Eminescu

  În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, – în vremea veche trăia un împărat întunecat şi gânditor ca miază-noaptea şi avea o împărăteasă tânără şi zâmbitoare ca miezul luminos al zilei. Cincizeci de ani de când împăratul purta război c-un vecin al lui. Murise vecinul şi lăsase de moştenire fiilor şi nepoţilor ura şi vrajba de sânge. Cincizeci de ani, şi numai împăratul trăia singur, ca un leu îmbătrânit, slăbit de lupte şi suferinţe – împărat, ce-n viaţa lui nu râsese niciodată, care nu zâmbea nici la cântecul nevinovat al copilului, nici la surâsul plin de amor al soţiei lui tinere, nici la poveştile bătrâne şi glumeţe a ostaşilor înălbiţi în bătălie şi nevoi. Se simţea slab, se simţea murind şi n-avea cui să lese moştenirea urii lui. Trist se scula din patul împărătesc, de lângă împărăteasa tânără – pat aurit, însă pustiu şi nebinecuvântat, –...

Vasilie-finul-lui-Dumnezeu de Mihai Eminescu

 Poveste, poveste, cuvânt de poveste, în astă sară la noi soseşte pe un pai de secară, să te ţin de vorbă ‘n astă sară.         Era un om – aşa era el de cu putere că, să iertaţi de cuvântul cel prost, câţi copii se năştea el îi boteza, câţi flăcăi se ‘nsura el îi cununa. Ş-avea o fată ş-un băiet. Fata aşa era de frumoasă de la soare te puteai uita, dar la dânsa ba. Toţi împăraţii din lume au cerut-o, dar nici vrea să se ducă, nici tată-său nu vrea s-o dea. Pe acea vreme îmbla Sf. Petrea şi D-zeu pe pământ. Fiindcă făcuse minuni, în urmă umbla şi necuratul – cruce de aur în casă. Ajungând la omul cela zice:         – Omule, De ce nu vrei să măriţi fata? o ‘ntrebat Sf. Petrea.         – Nu vrea fata să meargă şi nu găsesc om potrivit după dânsa.         – Zi, omule, că eu ţi-oi găsi unu.         Necuratul au auzit asta. Ş-aşa au făcut un vânt ş-au purces fata grea. Acu auzind satul, a...

Profesoara explica despre timp.

Profesoara explica despre timp. - Alinuta, daca acum poti spune "sunt un copil", ce vei spune peste cativa ani? ➡️➡️➡️CASTIGA UN  Televizor LED curbat Smart Samsung, 123 cm ➡️➡️➡️DETALII➡️➡️➡️ AICI - Atunci voi spune "eu am un copil". - Nu chiar asa de departe in viitor... - Atunci: "Astept un copil". Abonează-te si vezi cele mai noi rețete culinare ale anului 2021 BANC BONUS; Un om bun ajunge în Rai unde îşi primeşte aripioarele, primeşte un loc pe un norişor pufos, harfă la mână şi începe viaţa de Rai: toată ziua apa face pic-pic-pic, albinuţele bâz-bâz-bâz, păsărelele cip-cip-cip. O zi, două, trei, o săptămână, două, o lună, două, trei. Plictiseală mare aşa că se gândeşte: – Hai să dau o raită pe-aici. Vede pe panoul de anunţuri: “Sejur în Iad: 7 zile preţ 7 pene din aripi”. Îşi smulge şapte pene din aripă şi plăteşte pe loc, e suit în autocar şi după o oră ajunge la poarta Iadului. Se deschid porţile şi apar cinci tipe supebe. Petrece...