Treceți la conținutul principal

Îţi aduci aminte cum ne-am cunoscut acum 50 de ani?




O pereche de pensionari s-a dus la locul unde s-au întâlnit prima dată. Stând în restaurant, bătrânul zice:

– Îţi aduci aminte cum ne-am cunoscut acum 50 de ani? Seară am ieşit din restaurant şi am luat-o pe străduţa aia întunecoasă şi te-am luat pe la spate...
Abonează-te și apăsă Clopoțelul pentru a fi la curent cu cele mai noi 
rețete!  YouTube sau Facebook
– Bineînţeles, drăguţule, că-mi aduc aminte, zice bătrâna şi-i face cu ochiul.
– Ei, şi acum în amintirea vremurilor trecute, hai să repetăm figura. Plătesc ei nota de plată şi se îndreaptă spre străduţa întunecoasă.

Un tânăr care stătea la masa vecină şi auzise conversaţia îşi zice că ar fi interesant să-i urmărească. Se ridică şi se duce după ei.
După o vreme îi urmăreşte de la un colţ.
Bătrâna îşi ridică rochia şi îşi dă jos chiloţii şi bătrânul îşi scoate pantalonii, o prinde pe bătrână de mijloc şi ea se ţinea de gard. Ce a urmat timp de 40 de minute...

L-a lăsat mască, de jur împrejur zburau picioare şi mâini şi aşa un s...x atletic nu văzuse niciodată.
La urmă picară laţi şi nu se mişcară o oră. Tânărul şocat rău...
Aşa ceva nu văzuse în viaţa lui – niciun film, nici prietenii nu avuseseră aşa o experienţă şi el nici atât...
 






Nu pricepea nimic. Hotărât să afle cum fac ăştia de rezistă aşa de 50 de ani încoace, întreabă:
– Domnule, în viaţa mea n-am văzut aşa ceva. Cum aţi făcut de sunteţi şi la bătrâneţe aşa de activi??? Şi la tinereţe cum era???
Bătrânul se uită lung la el şi-i spune: – Acum 50 de ani, în împuţitul ăsta de gard nu era curent electric...

CITEȘTE ȘI:
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

POATE TE INTERESEAZA

Făt-Frumos din lacrimă de Mihai Eminescu

  În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, – în vremea veche trăia un împărat întunecat şi gânditor ca miază-noaptea şi avea o împărăteasă tânără şi zâmbitoare ca miezul luminos al zilei. Cincizeci de ani de când împăratul purta război c-un vecin al lui. Murise vecinul şi lăsase de moştenire fiilor şi nepoţilor ura şi vrajba de sânge. Cincizeci de ani, şi numai împăratul trăia singur, ca un leu îmbătrânit, slăbit de lupte şi suferinţe – împărat, ce-n viaţa lui nu râsese niciodată, care nu zâmbea nici la cântecul nevinovat al copilului, nici la surâsul plin de amor al soţiei lui tinere, nici la poveştile bătrâne şi glumeţe a ostaşilor înălbiţi în bătălie şi nevoi. Se simţea slab, se simţea murind şi n-avea cui să lese moştenirea urii lui. Trist se scula din patul împărătesc, de lângă împărăteasa tânără – pat aurit, însă pustiu şi nebinecuvântat, –...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Bancul zilei... 5 bancuri despre blonde

 Este important să menționez că stereotipurile despre blonde sau orice alt grup de persoane pot fi ofensatoare și perpetua prejudecăți. Cu toate acestea, pot oferi câteva glume care se referă la stereotipurile despre blonde, cu scopul de a aduce zâmbetul, fără a răni pe cineva: Bancul zilei ... 5 bancuri despre blonde 1. De ce a pus o blondă un ceas pe televizor?    - Pentru că a vrut să vadă timpul petrecut în fața ecranului! 2. Cum faci o blondă să se gândească?    - Îi pui un iPad în mijlocul unei camere goale! 3. De ce blondele folosesc calculatorul în baie?    - Pentru că le-au spus că au nevoie de un procesor mai puternic pentru a face download la apă! 4. Ce face o blondă în fața oglinzii?    - Încearcă să-și amintească cum arată! 5. De ce blondinele nu pot să joace jocuri de noroc?    - Pentru că nu pot să țină minte cărțile și nu știu să ascundă fața! 6. De ce a pus o blondă un covor pe tavan?    - Pentru că a vrut...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Fata babei şi fata moşneagului de Ion Creangă

  Erau odată un moşneag şi-o babă; şi moşneagul avea o fată, şi baba iar o fată. Fata babei era slută, leneşă, ţâfnoasă şi rea la inimă; dar, pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintă cioara-n laţ, lăsând tot greul pe fata moşneagului. Fata moşneagului însă era frumoasă, harnică, ascultătoare şi bună la inimă. Dumnezeu o împodobise cu toate darurile cele bune şi frumoase. Dar această fată bună era horopsită şi de sora cea de scoarţă, şi de mama cea vitregă; noroc de la Dumnezeu că era o fată robace şi răbdătoare; căci altfel ar fi fost vai ş-amar de pielea ei. Fata moşneagului la deal, fata moşneagului la vale; ea după găteje prin pădure, ea cu tăbuieţul în spate la moară, ea, în sfârşit, în toate părţile după treabă. Cât era ziulica de mare, nu-şi mai strângea picioarele; dintr-o parte venea şi-n alta se ducea. Ş-apoi baba şi cu odorul de fiică-sa tot cârtitoare şi nemulţumitoare erau. Pentru babă, fata moşneagului era piatră de moară în casă; iar fata ei, busuioc de pus la...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe