Treceți la conținutul principal

Unde stau oile, la soare sau la umbră



Un ţăran se plânge unui cioban:
- „Am 10 oi şi nici un berbec şi nu are cine să le monteze.”

➡️ Abonează-te și apăsă Clopoțelul pentru a fi la curent cu cele mai noi 
rețete!  YouTube sau Facebook 
- „Păi nici o problema spune ciobanul, poţi să le montezi chiar tu iar a doua zi dacă vezi că stau la soare înseamnă că e OK, adică a prins sămânţa. Dacă stau la umbra înseamnă că nu a prins şi trebuie să repeţi în fiecare zi până le vezi că stau la soare”.
Pleacă ţăranul acasă suie oile în ARO şi se duce la pădure să nu-l vadă cineva şi le rezolvă pe toate. 


A doua zi când se trezeşte o întreabă pe nevastă-sa:
- „Unde stau oile, la soare sau la umbră?”
- „La umbră”. Răspunde aceasta. Le ia din nou, le suie în ARO, la pădure şi le rezolva iară. Dimineaţa următoare o întreabă iară pe nevasta unde stau oile şi asta îi spune că tot la umbră. Şi iară... ARO, la pădure, s.a.m.d.
Şi tot aşa timp de o săptămână. După o săptămână, când o întreabă din nou pe nevasta unde stau oile, aceasta îi răspunde:
- „Nu stau nici la soare nici la umbră, de pe la 6 dimineaţa s-au suit în ARO şi claxonează ca nebunele!!!”



CITEȘTE ȘI:

Comentarii

POATE TE INTERESEAZA

Făt-Frumos din lacrimă de Mihai Eminescu

  În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, – în vremea veche trăia un împărat întunecat şi gânditor ca miază-noaptea şi avea o împărăteasă tânără şi zâmbitoare ca miezul luminos al zilei. Cincizeci de ani de când împăratul purta război c-un vecin al lui. Murise vecinul şi lăsase de moştenire fiilor şi nepoţilor ura şi vrajba de sânge. Cincizeci de ani, şi numai împăratul trăia singur, ca un leu îmbătrânit, slăbit de lupte şi suferinţe – împărat, ce-n viaţa lui nu râsese niciodată, care nu zâmbea nici la cântecul nevinovat al copilului, nici la surâsul plin de amor al soţiei lui tinere, nici la poveştile bătrâne şi glumeţe a ostaşilor înălbiţi în bătălie şi nevoi. Se simţea slab, se simţea murind şi n-avea cui să lese moştenirea urii lui. Trist se scula din patul împărătesc, de lângă împărăteasa tânără – pat aurit, însă pustiu şi nebinecuvântat, –...

Vasilie-finul-lui-Dumnezeu de Mihai Eminescu

 Poveste, poveste, cuvânt de poveste, în astă sară la noi soseşte pe un pai de secară, să te ţin de vorbă ‘n astă sară.         Era un om – aşa era el de cu putere că, să iertaţi de cuvântul cel prost, câţi copii se năştea el îi boteza, câţi flăcăi se ‘nsura el îi cununa. Ş-avea o fată ş-un băiet. Fata aşa era de frumoasă de la soare te puteai uita, dar la dânsa ba. Toţi împăraţii din lume au cerut-o, dar nici vrea să se ducă, nici tată-său nu vrea s-o dea. Pe acea vreme îmbla Sf. Petrea şi D-zeu pe pământ. Fiindcă făcuse minuni, în urmă umbla şi necuratul – cruce de aur în casă. Ajungând la omul cela zice:         – Omule, De ce nu vrei să măriţi fata? o ‘ntrebat Sf. Petrea.         – Nu vrea fata să meargă şi nu găsesc om potrivit după dânsa.         – Zi, omule, că eu ţi-oi găsi unu.         Necuratul au auzit asta. Ş-aşa au făcut un vânt ş-au purces fata grea. Acu auzind satul, a...

Bulă la școală la ora deschisă

  La școală, in clasa lui Bulă, oră deschisă la Limba română. Tema: “formarea de propoziții care să conțină verbul “a țese”. Răspunde Mărioara: - Mama țese frumos. Profesoara: - Bravo, stai jos. Răspunde Ionel: - Sora mea ne țese toți ciorapii. - Bravo, stai jos. Bulă, ca de obicei, este evitat de profesoară, pentru a nu spune o tâmpenie. El insistă și, până la urmă, profesoara este nevoită să-l lase și pe el să răspundă: - Mama mi-a cumpărat chiloți, dar sunt prea mari! - Păi bine, Bulă, unde este cuvântul “țese”?! - Păi sunt atât de mari de-ț’ iese p*la din ei! URMATORUL BANC👉👉👉 ➡️ Abonează - te  și apăsă Clopoțelul pentru a fi la  curent  cu  cele mai noi  rețete!  YouTube sau Facebook