Treceți la conținutul principal

Ion cu Mărin la furat de porumb, noaptea.


Ion cu Mărin la furat de porumb, noaptea.
Cu sacii pe spinare se gândesc ei să­-i împartă în cimitir, că nu­-i vede nimeni, dar la intrare le cad câtiva stiuleti de porumb:

-­Lasă, bă, că­-i luăm dup-­aia!… Și i­ncep să­-i împartă.
Țârcovnicu trecea pe­-acolo și­-aude: ia tu unu‘, iau eu unu, ia tu unu‘, iau eu unu‘…
Speriat fuge la popă:
-­Părinte hai repede că moartea și cu dracu‘ împart morții în cimitir!

Ia popa crucea, aghiasma, cartea și pleaca cu țârcovnicu la cimitir, unde se ascund după poartă și ascultă amândoi: ia tu
unu‘, iau eu unu‘, ia tu unu, iau eu unu‘.
La un moment dat ăștia termină împărțeala și zice Ion:
-Bă, hai să­-i luăm și pe ăia de la poartă!
BANC BONUS;

 Intr-un compartiment de tren, doua studente, care plecau in vacanta si un cioban. Din plictiseala, fetele se apuca sa converseze:
-Vai, draga, m-a ros pantoful si ma doare "tendonul lui Ahile".
-Si pe mine, de ieri ma doare "marul lui Adam".
Ciobanul nu vrea sa se lase nici el mai prejos. Se ridica de pe bancheta si exclama:
-Tulai Doamne, ce mi-o amortit "buca lui Curu".

CITEȘTE ȘI:
POATE TE INTERESEAZĂ ȘI;
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

POATE TE INTERESEAZA

Făt-Frumos din lacrimă de Mihai Eminescu

  În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, – în vremea veche trăia un împărat întunecat şi gânditor ca miază-noaptea şi avea o împărăteasă tânără şi zâmbitoare ca miezul luminos al zilei. Cincizeci de ani de când împăratul purta război c-un vecin al lui. Murise vecinul şi lăsase de moştenire fiilor şi nepoţilor ura şi vrajba de sânge. Cincizeci de ani, şi numai împăratul trăia singur, ca un leu îmbătrânit, slăbit de lupte şi suferinţe – împărat, ce-n viaţa lui nu râsese niciodată, care nu zâmbea nici la cântecul nevinovat al copilului, nici la surâsul plin de amor al soţiei lui tinere, nici la poveştile bătrâne şi glumeţe a ostaşilor înălbiţi în bătălie şi nevoi. Se simţea slab, se simţea murind şi n-avea cui să lese moştenirea urii lui. Trist se scula din patul împărătesc, de lângă împărăteasa tânără – pat aurit, însă pustiu şi nebinecuvântat, –...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Vasilie-finul-lui-Dumnezeu de Mihai Eminescu

 Poveste, poveste, cuvânt de poveste, în astă sară la noi soseşte pe un pai de secară, să te ţin de vorbă ‘n astă sară.         Era un om – aşa era el de cu putere că, să iertaţi de cuvântul cel prost, câţi copii se năştea el îi boteza, câţi flăcăi se ‘nsura el îi cununa. Ş-avea o fată ş-un băiet. Fata aşa era de frumoasă de la soare te puteai uita, dar la dânsa ba. Toţi împăraţii din lume au cerut-o, dar nici vrea să se ducă, nici tată-său nu vrea s-o dea. Pe acea vreme îmbla Sf. Petrea şi D-zeu pe pământ. Fiindcă făcuse minuni, în urmă umbla şi necuratul – cruce de aur în casă. Ajungând la omul cela zice:         – Omule, De ce nu vrei să măriţi fata? o ‘ntrebat Sf. Petrea.         – Nu vrea fata să meargă şi nu găsesc om potrivit după dânsa.         – Zi, omule, că eu ţi-oi găsi unu.         Necuratul au auzit asta. Ş-aşa au făcut un vânt ş-au purces fata grea. Acu auzind satul, a...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Bulă la școală la ora deschisă

  La școală, in clasa lui Bulă, oră deschisă la Limba română. Tema: “formarea de propoziții care să conțină verbul “a țese”. Răspunde Mărioara: - Mama țese frumos. Profesoara: - Bravo, stai jos. Răspunde Ionel: - Sora mea ne țese toți ciorapii. - Bravo, stai jos. Bulă, ca de obicei, este evitat de profesoară, pentru a nu spune o tâmpenie. El insistă și, până la urmă, profesoara este nevoită să-l lase și pe el să răspundă: - Mama mi-a cumpărat chiloți, dar sunt prea mari! - Păi bine, Bulă, unde este cuvântul “țese”?! - Păi sunt atât de mari de-ț’ iese p*la din ei! URMATORUL BANC👉👉👉 ➡️ Abonează - te  și apăsă Clopoțelul pentru a fi la  curent  cu  cele mai noi  rețete!  YouTube sau Facebook
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe